OK
X
aveni
Parte de vorbire:
vb. intr., refl. (înv.)
Etimologie: (lat. advenire)
1.
a
se
transforma
într-o
masă
afânată
sub
acțiunea
drojdiilor
sau
a
altor
fermenți;
a
(se)
dospi.
contraveni
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. contrevenir, lat. contravenire)
1.
a
încălca
o
regulă
juridică,
logică,
morală
etc.
conveni
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. convenir, lat. convenire)
1.
a
corespunde
dorințelor
cuiva,
a-i
plăcea.
2.
a
se
înțelege,
a
cădea
de
acord.
3.
a
încheia
o
convenție.
deveni
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. devenir)
1.
a
se
transforma,
a
se
preface
(în).
2.
a
începe
sau
a
ajunge
să
fie.
eveni
Parte de vorbire:
vb. tr., refl. (înv.)
Etimologie: (lat. evenire)
1.
a
(se)
întâmpla.
interveni
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. intervenir, lat. intervenire)
1.
a
lua
parte
la
ceva,
a
intra
în
acțiune;
a
intra
în
vorbă.
2.
a
face
o
mediație,
un
dermes
în
favoarea
cuiva;
(peior.)
a
stărui
pe
lângă
o
persoană
influentă
spre
a
obține
ceva
în
favoarea
cuiva.
3.
a
se
întâmpla,
a
surveni,
a
se
ivi.
abate (2)
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)
1.
(tr.,
intr.,
refl.)
a
(se)
îndepărta
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
2.
(fig.)
a
(se)
îndepărta
de
la
o
normă
fixată,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
3.
(refl.)
(despre
fenomene
ale
naturii,
calamități,
nenorociri)
a
se
produce
pe
neașteptate
(cu
forță).
4.
(refl.)
a
se
năpusti
(asupra).
5.
(refl.)
a
se
opri
în
treacăt
undeva
sau
la
cineva
(părăsind
drumul
inițial).
6.
(refl.,
intr.)
a-i
veni
ideea,
a-i
trece
prin
minte;
a
i
se
năzări.
7.
(tr.)
a
întrista,
a
deprima,
a
descuraja.
8.
(tr.)
a
doborî,
a
culca
la
pământ.
9.
(refl.)
a
cădea.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. abbazia)
1.
instituție
religioasă,
cu
statut
special,
condusă
de
un
abate
sau
de
o
abatesă
și
care
depinde
de
un
episcop
sau
direct
de
Papă.
2.
mănăstire
catolică
cu
proprietăți
și
venituri
condusă
de
un
abate.
3.
mănăstire
catolică
unde
se
află
această
instituție.
4.
stăreție.
5.
titlu
cu
domeniu
ecleziastic
atribuit
unui
abate.
abona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abonnér)
1.
tr.,
refl.
a(-și)
face
un
abonament.
2.
refl.
(fam.)
a
veni
cu
regularitate
undeva.
abstențiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abstention, lat. abstentio)
1.
atitudinea
unei
persoane
care
își
refuză
plăcerea
unui
lucru,
obicei
et
cetera;
abstinență.
2.
acțiunea
de
abținere,
neexercitarea
unui
drept,
refuz
de
a
participa,
de
a
interveni.
abstract, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1.
adj.
gândit
în
mod
separat
de
ansamblul
concret,
real.
2.
în
~
=
pe
bază
de
deducții
logice;
exprimat
(prea)
general,
teoretic;
(despre
un
proces
de
gândire)
greu
de
înțeles;
(mat.)
număr
~
=
număr
căruia
nu
i
se
alătură
obiectul
numărat;
artă
~ă
=
curent
apărut
în
artele
plastice
europene
la
începutul
sec.
XX,
care
se
caracterizează
prin
intelectualizarea,
reducția
abstractă
și
încifrarea
imaginii;
abstracționism.
3.
s.
n.
parte
de
vorbire
provenită
prin
derivare
cu
sufixe
sau
prin
conversiuni
de
la
o
altă
parte
de
vorbire,
având
un
sens
abstract.
4.
~
verbal
=
substantiv
care
provine
de
la
un
verb,
denumind
acțiunea
acestuia.
5.
categorie
filozofică
desemnând
cunoașterea
proprietăților
esențiale
și
generale.