Dictionar

comerciant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (cf. fr. commerçant, it. commerciante)

1. cel care face comerț particular; negustor, neguțător.
2. (var.) (înv.) comersant.
 

angrosist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Engrossist)

1. comerciant care face comerț angro.
 

antrepozitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. entrepositaire)

1. comerciant care are mărfuri în antrepozit.
 

bancruta

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (germ. bankrottieren)

1. a suferi o bancrută; a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș et cetera); a da faliment.
2. (var.) (reg.) a bancrota.
 

bancrută

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banqueroute, it. bancarotta)

1. situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment.
 

bijutier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bijoutier)

1. persoană care produce sau vinde bijuterii; comerciant de bijuterii; giuvaergiu.
 

burghezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. borghesia, după fr. bourgeoisie)

1. (în feudalism) populația orașelor; târgoveții, orășenii.
2. clasă socială dominantă în orânduirea capitalistă, proprietară a principalelor mijloace de producție.
3. mica ~ = categorie socială intermediară reprezentând micii producători de mărfuri și micii comercianți de la orașe și sate.