beatnic
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (engl. beatnik)
Etimologie: (engl. beatnik)
1. tânăr care, prin neîngrijire și stridență, vrea să-și afișeze nemulțumirea și protestul față de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită.