OK
X
complăcea
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. complaire)
1.
refl.
a
se
simți
bine
într-o
anumită
situație;
a
găsi
mulțumire
în
ceva.
displăcea
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după it. dispiacere)
1.
a
nu
plăcea.
2.
a
nu
agrea.
cochet, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. coquet)
1.
care
folosește
tot
felul
de
mijloace
pentru
a
plăcea,
a
seduce;
îmbrăcat
cu
gust,
elegant,
care
dorește
să
placă,
să
fie
admirat.
2.
(despre
lucruri)
drăguț,
îngrijit,
grațios.
cochetărie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coquetterie)
1.
purtare
inspirată
de
dorința
de
a
plăcea
unei
persoane
de
sex
opus.
conveni
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. convenir, lat. convenire)
1.
a
corespunde
dorințelor
cuiva,
a-i
plăcea.
2.
a
se
înțelege,
a
cădea
de
acord.
3.
a
încheia
o
convenție.
displăcea
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după it. dispiacere)
1.
a
nu
plăcea.
2.
a
nu
agrea.
flaterie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. flatterie)
1.
actul
de
a
flata;
laudă
falsă
sau
exagerată,
dată
cu
intenția
de
a
plăcea,
de
a
seduce
et
cetera;
flatare.
2.
(antonim)
calomnie.
opticitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. opticité)
1.
calitatea
de
a
bate
la
ochi
sau
de
a
plăcea
ochilor.