Dictionar

proces-verbal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. procès-verbal)

1. document întocmit de o autoritate competentă și care constată un fapt, un delict, o contravenție etc.
2. raportul a ceea ce a fost spus sau făcut într-o ședință, întrunire sau circumstanță oficială.
 

dresa 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dresser)

1. a întocmi un proces-verbal, un act oficial.
 

subscris, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (subscriere)

1. I. (popular, rar) împodobit, ornat, înflorat.
2. II. (înv.) semnatarul unei cereri, al unei declarații, al unui proces-verbal et cetera; subsemnat.
 

verbaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. verbaliser)

1. a face (încheia) un proces-verbal.
2. a formula cu voce tare ceea ce era interiorizat.
 

quidam

Parte de vorbire:  s.n. (pron. cvidam)  
Etimologie: (lat., fr. quidam)

1. cineva al cărui nume nu îl cunoaștem; individ (ex. un ~ purtând uniformă).
2. persoană a cărei identitate nu este specificată, într-o conversație, într-un proces-verbal etc.