Dictionar

pulsație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pulsation, lat. pulsatio)

1. zvâcnire, bătaie a pulsului; puls.
2. (fig.) desfășurare a unui proces, fenomene etc. în ritm regulat, viu; palpitare.
3. (fig.) mișcare de vibrație care se manifestă în fluidele elastice.
4. schimbare ritmică a intensității curentului.
 

bigeminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bigéminé)

1. (despre frunze) cu pețiol comun divizat în două.
2. (despre puls) a cărui pulsație normală este urmată de o extrasistolă.
3. (despre golul unei ferestre, uși) divizat în patru părți.
 

disistolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dyssystolique)

1. (despre puls) care prezintă o aritmie specială caracterizată printr-o pulsație radială pentru două sistole ventriculare.
 

PALO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. pallo-, cf. gr. pallo, -ein „a vibra, a oscila”)

1. „oscilație, pulsație”.
 

puls

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pouls, lat. pulsus)

1. dilatație fiziologică ritmică a arterelor, datorită pompării sângelui de către inimă în întregul corp; pulsație.
2. loc unde se simte această mișcare ritmică.
3. ritm, mers.
4. (fig.) stare de spirit.
5. (expr.) a lua ~ul = a tatona, a sonda terenul.
 

PULSO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. pulso-, cf. lat. pulsus „împingere, presiune”)

1. „puls, pulsație, propulsie”.
 

TONO-, TONI-, -ton, -tonie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. tono-, toni-, -tone, -tinie, cf. gr. tonos)

1. „tensiune, pulsație, presiune; inflexiune, accent; vigoare, fortificare”.