Dictionar

stupefia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. stupéfier)

1. a produce uimire, a ului, a năuci; a sidera.
 

stupefiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stupéfiant)

1. adj. care uimește, uluitor.
2. s. n. substanță toxică (opiu, cocaină, heroină etc.) care inhibă centrii nervoși, producând o stare de euforie trecătoare.
 

amoc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. amok)

1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și impulsuri criminale.
2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
3. (var.) amok.
 

canabis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl., it. cannabis)

1. cânepă indiană.
2. stupefiant din canabis(1).
 

coca-cola

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. coca-cola)

1. băutură răcoritoare gazoasă preparată din sucuri de fructe care conțin și stupefiante.
 

cocainoman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cocaïnomane)

1. toxicoman care folosește cocaina ca stupefiant.
 

drog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. drogue)

1. substanță toxică medicamentoasă folosită la prepararea produselor farmaceutice.
2. stupefiant.
 

heroină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héroïne)

1. stupefiant toxic derivat al morfinei.