Dictionar

avion-sinucigaș

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (avion + sinucigaș, cf. fr. avion-suicide)

1. avion de luptă, folosit de japonezi în cel de-al doilea război mondial, încărcat cu explozibil și pilotat de un voluntar, care cădea asupra țintei; kamikaze.
 

asasin, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assassin, it. assassino)

1. cel care comite un asasinat; ucigaș.
 

asomator 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. assomeur)

1. cel care execută operația de asomare (într-un abator).
2. (fig.) ucigaș; bătăuș.
 

deicid, -ă

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. s.n.  
Etimologie: (fr. déicide)

1. I. ucigaș al unui zeu, al lui Dumnezeu; (special.) ucigaș al lui Iisus.
2. II. ucidere a unei zeități sau a lui Dumnezeu.
 

homicid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. homicide)

1. adj., s. m. f. ucigaș, asasin.
2. s. n. omor asasinat.
 

infanticid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f., III. s.n.  
Etimologie: (fr. infanticide, lat. infanticidum)

1. I. care își ucide propriul copil; care ucide intenționat un copil (în special un nou-născut); pruncucigaș.
2. II. părinte care își ucide propriul copil nou-născut; persoană care ucide în mod deliberat un copil; pruncucigaș.
3. III. ucidere de către mamă a copilului imediat după naștere; ucidere a unui copil; pruncucidere.
 

kaiten

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. kaiten)

1. torpilă mare sau submarin de buzunar (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot sinucigaș, care o conducea până la țintă.