intenționat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (intenţiona)

1. (și adv.) care se face cu o anumită intenție; cu premeditare; expres.
2. care are intenția, voința deliberată de a face cutare faptă; cu atenție, voit, anume plănuit.
3. bine ~ = care are intenții bune.
4. rău ~ = care are intenții rele.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

asasinat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. assassinat, it. assassinato)

1. acțiunea de a asasina, de a provoca intenționat moartea cuiva; omor cu premeditare.
2. (fig.) acțiune profund dăunătoare; distrugere, ruină morală.

baraterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baraterie)

1. prejudiciu adus unei nave prin încălcarea intenționată a îndatoririlor de către comandant sau echipaj.

blocare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bloca)

1. acțiunea de a (se) bloca.
2. (poligr.) culegere intenționată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenția corectorului.
3. (cont.) ~ a contului = sistare de către bancă a plăților din contul de decontare al unei întreprinderi sau instituții.
4. imposibilitate de funcționare, de aplicare a unei reguli.

cancan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cancan)

1. vorbire rău intenționată, bârfe calomnioase care se răspândesc în societate.
2. (fam.) mult zgomot în jurul a ceva care nu valorează mare lucru.
3. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare.

caricatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caricature, it. caricatura)

1. desen care reprezintă o persoană, o situație etc. exagerând intenționat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative).
2. (fig.) imitație nereușită, denaturată.