abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

ameliora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. améliorer)

1. tr., refl. a (se) îmbunătăți.
2. tr. a obține soiuri sau rase mai bune de animale, de plante etc.

amfiteatru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci și la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte și tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferințe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare.

ancrasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. encrasser)

1. refl. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcționarea normală.
2. (despre un tipar) a se îmbâcsi.

ANTRAC(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. anthrac/o/-, cf. gr. anthrax, -akos)

1. „cărbune”.

antracit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthracite)

1. cărbune natural superior, negru-sticlos, cu un procent mare de carbon.