aluzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allusion, lat. allusio)

1. cuvânt, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situație etc., fără a se exprima direct.
2. figură de stil constând în a exprima un lucru cu intenția de a face să se înțeleagă altceva.

contraria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contrarier)

1. a șoca, a surprinde neplăcut pe cineva (în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa).

cvasidelict

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. quasi-délit)

1. (jur.) fapt ilicit care, comis fără intenția de a vătăma, cauzează totuși o daună, putând da naștere la o acțiune civilă pentru daune-interese.
2. (jur.) daune cauzate neintenționat cuiva prin imprudență sau neglijență.
3. (var.) cuasidelict.

decoda

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. décoder)

1. a descifra un mesaj transmis pe baza unui cod; a decodifica.
2. a descoperi cheia de codare a unui text pentru a-l face comprehensibil.
3. (prin ext.) a înțelege sensul unei afirmații, intenția acesteia; a pătrunde.
4. (anton.) a coda, a codifica.

efracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effraction, lat. effractio)

1. spargere cu intenția de a fura.

eseu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. essai)

1. studiu de proporții reduse asupra unor probleme filozofice, literare, științifice etc., care expune un punct de vedere personal, fără intenția de a epuiza subiectul.
2. încercare; probă.
3. probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite, din care se alege cea care va rămâne prototipul definitiv al întregului tiraj.
4. (sport) încercare.
5. (rugbi) așezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor.