explozibil, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. explosible)

1. (substanță) care poate exploda; exploziv.
2. (învechit) esplosibil, (învechit) esplozibil.
3. (anton.) inexplozibil, neexplozibil.

explozibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. explosibilité)

1. însușirea de a exploda, de a fi explozibil.
2. (cu înțeles apropiat) explozivitate.

acetilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.

explozibil, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. explosible)

1. (substanță) care poate exploda; exploziv.
2. (învechit) esplosibil, (învechit) esplozibil.
3. (anton.) inexplozibil, neexplozibil.

inexplozibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inexplosible)

1. care nu este explozibil, care nu poate face explozie; neexplozibil.
2. (anton.) explozibil.

pirotehnie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyrotechnie)

1. tehnică a fabricării și utilizării materialelor explozibile și inflamabile, a focului de artificii etc.; pirotehnică.
2. fabrică de muniții.

rachetă 1

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Rakete, rus. raketa)

1. vehicul spațial fusiform, fără echipament de sustentație, propulsat cu ajutorul unui motor cu reacție.
2. ~ cosmică = rachetă de mari dimensiuni servind la plasarea pe orbite a sateliților artificiali și a navelor cosmice; motor- ~ = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos; ~ meteorologică = rachetă recuperabilă, dotată cu aparate speciale de măsură, folosită pentru investigații ale atmosferei până la 150 km altitudine.
3. cartuș special, cu materii explozibile, care ard producând lumină de diferite culori.

rata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rater)

1. tr. a pierde o ocazie, a nu reuși, a da greș.
2. intr. (despre explozibile, arme de foc, proiectile) a nu lua foc.