Dictionar

ciobănos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cioban + -os)

1. ca un cioban; cu înfățișare de cioban; cu apucături de cioban; rustic, necioplit.
2. (antonim) boieros.
 

berger

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. berger)

1. rasă de câini ciobănești, folosiți la paza turmelor.
 

briard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. briard)

1. rasă de câini ciobănești cu părul lung.
 

capselă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capselle, lat. capsella)

1. plantă din familia cruciferelor, traista-ciobanului.
2. fruct siliculă de forma unei traiste de cioban.
 

colli

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. colley)

1. câine ciobănesc foarte frumos, cu corpul lung și umerii lați, folosit în Scoția, și Marea Britanie pentru paza turmelor de oi, iar în restul lumii drept câine de companie.
 

mastin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. mastino, fr. mastin)

1. câine ciobănesc de talie mare, cu corpul puternic.
 

mioritic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: („Mioriţa“ + -/t/ic)

1. din balada populară „Miorița”.
2. care amintește de „Miorița”.
3. spațiu ~ = (în concepția lui Lucian Blaga) spațiu geografic românesc constituit dintr-un plai ondulat, cu alternanțe între deal și vale; univers spiritual specific românesc, solidar cu acest orizont.
4. s. m. câine ciobănesc românesc, cu capul masiv, botul puternic, trunchiul alungit, cu părul alb, lung și abundent.