OK
X
conăci
Parte de vorbire:
vb. (înv.)
Etimologie: (din conac)
1.
intr.
a
face
popas,
a
poposi;
a
se
odihni.
2.
tr.
a
găzdui,
a
adăposti.
orație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. oratio)
1.
urare
în
versuri,
cu
conținut
alegoric,
făcută
de
conăcari
în
cadrul
ceremonialului
de
nuntă.
2.
cuvântare,
discurs
(la
anumite
ocazii).
beilic
Parte de vorbire:
s.n. (tc. înv.)
Etimologie: (tc. beylik)
1.
conac
în
care
se
găzduiau
beii
sau
demnitarii
turci
veniți
ca
trimiși
ai
Porții
în
Țările
Românești.
2.
cumpărătură
de
oi
făcută
pe
seama
sultanului
și
mai
mult
cu
de-a
sila,
pe
prețuri
stabilite
dinainte;
dare
sau
dijmă,
mai
ales
în
oi,
plătită
stăpânirii.
3.
muncă
gratuită
în
folosul
beiului
sau
al
stăpânirii.
4.
(var.)
beilâc,
(pop)
beilei.