enantiomorfie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. énantiomorphie)
Etimologie: (fr. énantiomorphie)
1. proprietate a unor entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern; enantiomorfism.
2. (min.) proprietate a două substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea inversă a celeilalte.