OK
X
intangibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. intangible)
1.
care
nu
poate
fi
atins;
de
neatins.
intangibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. intangibilité)
1.
starea
a
ceea
ce
este
intangibil,
a
ceea
ce
este
sau
trebuie
păstrat
intact.
2.
(drept)
calitatea
unei
legi
care
nu
poate
fi
modificată.
3.
(anton.)
tangibilitate.
intangibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. intangibilité)
1.
starea
a
ceea
ce
este
intangibil,
a
ceea
ce
este
sau
trebuie
păstrat
intact.
2.
(drept)
calitatea
unei
legi
care
nu
poate
fi
modificată.
3.
(anton.)
tangibilitate.
intușabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. intouchable)
1.
de
neatins,
intangibil.
sacrosanct, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. sacrosanctus)
1.
demn
de
o
imensă
venerație;
sacru,
sfânt.
2.
care
face
obiectul
unui
respect
excesiv,
absurd.
3.
(prin
ext.)
intangibil,
inviolabil.
4.
(var.)
(înv.)
sacrosant,
(înv.)
sacrosânt.
tangibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. tangibilité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
tangibil;
faptul
de
a
fi
perceptibil
prin
atingere.
2.
caracterul
a
ceva
a
cărui
realitate
este
evidentă,
incontestabilă.
3.
(anton.)
intangibilitate.