OK
X
venerație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. vénération, lat. veneratio)
1.
respect
pios,
adorare
a
ceea
ce
este
considerat
sacru.
2.
respect,
stimă
profundă.
adorație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adoration, lat. adoratio)
1.
iubire,
admirație
nemărginită.
2.
divinizare,
venerație.
cult 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. culte, lat. cultus)
1.
adorare
mistică,
religioasă
a
unor
obiecte,
forțe
naturale,
ființe
reale
sau
fantastice
ori
a
unor
abstracțiuni
personificate;
act
religios
făcut
în
cinstea
unei
divinități.
2.
sentiment
de
venerație,
de
respect,
de
dragoste
profundă
pentru
cineva
sau
ceva.
3.
~ul
personalității
=
atitudine
de
admirație
sistematică
față
de
un
conducător
politic.
4.
totalitatea
ritualurilor
unei
religii.
5.
religie,
confesiune
(2).
impietate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. impiété, lat. impietas)
1.
lipsă
de
respect
față
de
ceva
considerat
sfânt;
(p.
ext.)
jignire
adusă
față
de
cineva
sau
de
ceva
care
merită
venerație.
prosterna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. prosterner, lat. prosternere)
1.
a
se
înclina
până
la
pământ;
a
îngenunchia
(în
semn
de
venerație,
de
supunere).
reverență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. révérence, lat. reverentia)
1.
plecăciune,
salut
în
semn
de
respect,
de
venerație.
2.
respect,
considerație,
stimă.
3.
pronume
de
~
=
pronume
de
politețe.
sacrosanct, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. sacrosanctus)
1.
demn
de
o
imensă
venerație;
sacru,
sfânt.
2.
care
face
obiectul
unui
respect
excesiv,
absurd.
3.
(prin
ext.)
intangibil,
inviolabil.
4.
(var.)
(înv.)
sacrosant,
(înv.)
sacrosânt.