Dictionar

cunoscător, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (cunoaște + -ător)

1. (persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert.
2. (persoană) care are un gust rafinat.
3. (anton.) necunoscător.
 

cinefil, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cinéphile)

1. amator de filme și cunoscător al cinematografiei; pasionat de cinema; cineamator.
 

elev, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. élève)

1. copil sau tânăr care primește educație, învață într-o școală sau care urmează o formă de învățământ mediu sau elementar.
2. discipol, adept, urmaș, învățăcel al unui maestru, al unei școli literare, doctrine etc.
3. (antonime) cunoscător, expert.
 

gastronom, -oamă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gastronome)

1. cunoscător fin, care știe să aprecieze mâncărurile alese.
 

ingrat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ingrat, lat. ingratus)

1. adj., s. m. f. (om) nerecunoscător.
2. adj. (fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse.
3. greu, dificil.
 

introdus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (introduce)

1. (despre oameni) cu legături multe.
2. priceput, cunoscător temeinic al unei chestiuni.
 

mitolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. mythologue)

1. cunoscător al mitologiei; (înv.) mitologist.
2. specialist în studiul și explicarea miturilor, mitologiei.