Dictionar

degenerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dégénéré)

1. (individ) care și-a pierdut calitățile morfologice sau funcționale.
 

degenerație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dégénération)

1. faptul de a degenera, de a pierde din valoare, din calități et cetera; degenerare.
2. (med.) alterarea unui țesut sau organ, a cărui structură sau funcționare devine patologică; degenerescență.
3. (var.) degenerațiune, (înv.) degenărățiune, (înv.) degenerăciune, (înv.) deghenerație.
 

degenerativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dégénératif)

1. care degenerează; cu caracter de degenerescență.
 

abiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.
 

arterită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artérite)

1. inflamație, leziune degenerativă a unei artere.
 

artroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arthrose)

1. afecțiune degenerativă a articulațiilor.
 

cardiomiopatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cardiomiopathy)

1. afecțiune inflamator-degenerativă a miocardului, în cadrul unui proces patologic.
 

cataplazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cataplasie)

1. (med.) reversie (degenerativă) a celulelor sau a țesutului la o formă anterioară sau mai primitivă; metaplazie regresivă.
 

condropatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Chondropathie)

1. (med.) termen generic pentru modificările patologice ale cartilajului articular, care pot apărea dintr-o varietate de cauze, de exemplu traumatice, degenerative sau inflamatorii; boală a cartilajelor.