OK
X
dezastru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. désastre)
1.
nenorocire
de
mari
proporții,
catastrofă,
calamitate.
dezastruos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. désastreux)
1.
care
constituie
un
dezastru;
catastrofal,
groaznic.
2.
(var.)
dezastros.
calamitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calamité, lat. calamitas)
1.
dezastru,
catastrofă
care
lovește
o
colectivitate.
cataclism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cataclysme, gr. kataklysmos)
1.
schimbare
violentă,
bruscă
în
natură
sub
influența
unor
fenomene
interne
și
de
scurtă
durată
(cutremure,
erupții
vulcanice
etc.).
2.
(fig.)
răsturnare
bruscă,
distrugătoare,
în
viața
socială;
calamitate,
dezastru.
catastrofal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. katastrophal)
1.
care
dă
naștere
unei
catastrofe;
dezastruos,
groaznic;
catastrofic.
catastrofă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)
1.
momentul
rezolvării
conflictului
unei
tragedii
clasice
grecești;
deznodământ.
2.
eveniment
tragic,
nenorocire
mare,
dezastru,
calamitate.
catastrofic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. catastrophique)
1.
care
provoacă
sau
poate
provoca
un
dezastru,
o
catastrofă;
catastrofal.
2.
care
are
efecte
comparabile
cu
cele
ale
unei
catastrofe;
catastrofal.
3.
(fig.)
care
are
efecte
foarte
grave;
foarte
dezagreabil.
debaclu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. débâcle)
1.
rupere
și
pornire
a
gheții
prinse
între
malurile
unui
curs
de
apă;
zăpor.
2.
(fig.)
prăbușire,
dezastru.