Dictionar

heterogen; neunitar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT heterogeneus; heterogenus
2. FR hétérogène; de nature différente
3. EN heterogeneous; different
4. DE ungleichartig; heterogen
5. RU rетероrенный
6. HU heterogén, különféle, különnemű
 

heterogenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hétérogénétique)

1. (biol.) provenit din strămoși diferiți.
 

heterogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hétérogenèse)

1. (biol.) geneză a unor urmași diferiți în cadrul aceleiași specii; apariția de caractere diferite la indivizii aparținând generațiilor succesive.
2. alternanță de generații; heterogenie.
3. teorie idealistă care consideră schimbările suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul extern.
4. (var.) eterogeneză.
 

heterogenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hétérogénie)

1. (biol.) producerea unui organism viu fără ajutorul unor organisme preexistente ale aceleiași specii; generație spontanee, heterogeneză.
2. alternanță de generații; heterogeneză.
3. (var.) eterogenie.
 

eterogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hétérogène)

1. compus din elemente de natură, de origine diferită.
2. califică o distribuție neuniformă.
3. (înv.) substantiv ~ = substantiv neutru.
4. (var.) eteroghen, heterogen.
5. (antonime) omogen, uniform.
 

heterogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hétérogenèse)

1. (biol.) geneză a unor urmași diferiți în cadrul aceleiași specii; apariția de caractere diferite la indivizii aparținând generațiilor succesive.
2. alternanță de generații; heterogenie.
3. teorie idealistă care consideră schimbările suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul extern.
4. (var.) eterogeneză.
 

heterogenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hétérogénie)

1. (biol.) producerea unui organism viu fără ajutorul unor organisme preexistente ale aceleiași specii; generație spontanee, heterogeneză.
2. alternanță de generații; heterogeneză.
3. (var.) eterogenie.
 

heterogen; neunitar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT heterogeneus; heterogenus
2. FR hétérogène; de nature différente
3. EN heterogeneous; different
4. DE ungleichartig; heterogen
5. RU rетероrенный
6. HU heterogén, különféle, különnemű
 

eterogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hétérogenèse, cf. gr. heteros „altul” + genesis „naștere”)

1. (biol.) anomalie organică; eterogenie.
2. teorie idealistă care consideră schimbările suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul extern, cauzele acestor schimbări rămânând cu totul de neînțeles.
3. (var.) heterogeneză.