OK
X
ineficient, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. inefficient)
1.
care
are
un
randament
redus;
care
nu
este
eficient;
ineficace,
neeficient.
2.
(antonime)
eficace,
eficient.
ineficiență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. inefficiency)
1.
lipsă
de
eficiență.
birocrație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bureaucratie)
1.
ansamblul
funcționarilor
publici
cu
atribuții
administrative.
2.
sistem
administrativ
formalist
care
se
caracterizează
prin
încetineală,
greutate,
lipsă
de
flexibilitate,
incapacitatea
de
a
se
ocupa
de
cazuri
particulare
etc.
3.
formă
de
sistem
politic
în
care
puterea
reală
este
deținută
și
transmisă
de
către
administrație.
4.
(prin
ext.)
hârțogărie,
paperaserie;
ineficiență,
ineficacitate.
ineficace
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inefficace, lat. inefficax)
1.
inv.
lipsit
de
eficacitate;
fără
efect;
ineficient.
maldistribuție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl., fr. maldistribution)
1.
distribuție
inegală,
ineficientă
sau
nedreaptă
a
ceva
(bogăție,
resurse
etcetera).