OK
X
jongla
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. jongler)
1.
a
mânui
cu
abilitate
mai
multe
obiecte
(aruncându-le
în
aer
și
prinzându-le
cu
repeziciune
etc.).
2.
(fig.)
a
mânui
abil
idei,
cuvinte
etc.
jongler
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. jongleur)
1.
cântăreț
(ambulant)
din
evul
mediu
care
recita
la
curțile
nobililor
feudali
poezii
cavalerești.
2.
artist
de
circ
care
evoluează
jonglând
cu
diferite
obiecte.
3.
cel
care
caută
a
păcăli,
a
trage
pe
sfoară.
jonglerie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. jonglerie)
1.
îndeletnicirea
jonglerului;
arta
de
a
jongla.
2.
figură,
număr
executat
de
un
jongler
(2).
3.
(fig.)
abilitate,
îndemânare
în
vorbire,
în
prezentarea
ideilor.
4.
(fig.)
mașinație,
uneltire,
intrigă.