Dictionar

lopătare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. lopăta)

1. acțiunea de a lopăta; vâslire.
2. lovitură de vâslă.
3. vânturare a cerealelor; lopătat.
4. (rar) (ridicare sau) adunare cu lopata a diferitelor materiale mărunte; lopătat.
 

lopătat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. lopăta)

1. vânturare a cerealelor; lopătare.
2. (rar) (ridicare sau) adunare cu lopata a diferitelor materiale mărunte; lopătare.
 

dam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Dam/hirsch/, lat. dama)

1. specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți; cerb-lopătar.
 

deplantor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déplantoir)

1. instrument (lopată) pentru extragerea din sol a plantelor mari.
 

fixator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fixateur)

1. soluție care face inalterabilă la lumină o imagine fotografică developată.
2. (text.) substanță folosită la fixarea coloranților pe fibră.
3. agent fizic, substanță care produce coagularea protoplasmei vii.
4. piesă folosită la lucrări de asamblare.
5. dispozitiv mecanic pentru manevrarea și înzăvorârea acelor macazului.
 

lopătare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. lopăta)

1. acțiunea de a lopăta; vâslire.
2. lovitură de vâslă.
3. vânturare a cerealelor; lopătat.
4. (rar) (ridicare sau) adunare cu lopata a diferitelor materiale mărunte; lopătat.
 

lopătat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. lopăta)

1. vânturare a cerealelor; lopătare.
2. (rar) (ridicare sau) adunare cu lopata a diferitelor materiale mărunte; lopătare.
 

vâslire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vâsli)

1. acțiunea de a vâsli și rezultatul ei; lopătare, vâslit, (rar) ramare.
2. mânuire a vâslelor în apă, în scopul manevrării sau al înaintării unei ambarcații.
3. (var. înv.) vânslare, vânslire, vâslare.