OK
X
cerbărie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cerb + -ărie)
1.
loc,
teren
unde
sunt
ținuți
cerbii.
2.
parc,
rezervație
pentru
creșterea
cerbilor.
cerber
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cerbère, lat. cerberus)
1.
(mit.)
câine
cu
trei
capete
care
păzea
intrarea
în
infern.
2.
(fig.)
paznic,
gardian
neînduplecat.
cerbește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (cerb + -ește)
1.
în
felul
cerbilor;
cum
fac
cerbii;
ca
cerbii.
cerbicie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cerbice + -ie)
1.
atitudine
plină
de
perseverență
și
de
încăpățânare;
tenacitate,
dârzenie.
cerbicos, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (cerbice + -os)
1.
cu
cerbicea
(ceafa)
tare.
2.
(fig.)
încăpățânat,
căpățânos,
tenace.
cerboaică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cerb + -oaică)
1.
(zool.)
femelă
a
cerbului;
cearbă,
cerboaie,
ciută.
acrimonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acrimonie)
1.
caracter
agresiv,
caustic
al
cuiva,
sarcasm.
2.
dispoziție
proastă
exprimată
prin
remarci
acerbe
sau
printr-un
ton
acrimonios.
3.
(antonime)
afabilitate,
amenitate,
bunăvoință.
afrodizie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aphrodisie)
1.
exacerbare
patologică
a
instinctului
sexual.
anafilactic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anaphylactique)
1.
cu
caracter
de
anafilaxie;
care
se
referă
la
anafilaxie,
o
reacție
alergică
severă
și
rapidă.
2.
(med.)
șoc
~
=
reacție
alergică
exacerbată,
care
duce
în
cele
mai
multe
cazuri
la
consecințe
grave
și
care
poate
pune
viața
în
pericol.
3.
(med.)
stare
~ă
=
sensibilizare
care
permite
șocul
~.
cervide
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cervidés)
1.
pl.
familie
de
erbivore
rumegătoare,
cu
coarne
osoase,
pline,
ramificate,
care
se
schimbă
anual:
cerbul.
cervin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. cervinus, fr. cervin)
1.
asemănător
cerbului;
de
cerb,
cerbesc.
chamois
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chamois)
1.
piele
de
căprioară,
cerb,
miel
sau
oaie,
tăbăcită
printr-un
procedeu
special,
pentru
unele
confecții,
la
spălatul
obiectelor
metalice
și
ca
filtru
de
benzină.