retuș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. retouche)

1. corectare a unei picturi, fotografii, piese tehnice etc.
2. (poligr.) corectură pe originalele negative, diapozitive și pozitive fotografice, ca și pe forma de tipar în faze intermediare de realizare, pentru tipărire.

retușa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. retoucher)

1. a face un retuș; a corecta, a îndrepta.

retușor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. retoucheur)

1. cel care retușează clișeele într-un atelier fotografic.
2. cel care face retușuri la confecții.
3. (poligr.) muncitor care execută operația de retuș.

contratipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contretypie)

1. (fot.) procedeu de retușare pe un negativ intermediar, când negativul principal nu poate fi retușat.

cromist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. chromiste)

1. retușor în fotogravură, heliografie și ofset.
2. persoană a cărei sarcină este să redea culorile filmelor, imaginilor de tot felul etc. și care practică și retușurile fotografice.
3. persoană care lucrează într-o tipografie și a cărei sarcină este să descompună culorile unui original și apoi să le juxtapună în timpul tipăririi, pentru a obține același efect.

repasat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (repasa)

1. acțiunea de a repasa și rezultatul ei; repasare.
2. revizuirea țesăturilor sau a tricoturilor și retușarea greșelilor de țesătură sau de tricotaj.

retușa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. retoucher)

1. a face un retuș; a corecta, a îndrepta.

retușor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. retoucheur)

1. cel care retușează clișeele într-un atelier fotografic.
2. cel care face retușuri la confecții.
3. (poligr.) muncitor care execută operația de retuș.

stilizator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. styliser)

1. cel care stilizează un text.
2. (depr.) scriitor lipsit de originalitate.
3. desenator, în producția filmului de animație, specializat în executarea retușului artistic al tipajelor.