Dictionar

tartru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tartre)

1. substanță salină care se depune pe pereții butoaielor cu vin nou.
2. substanță calcaroasă care se depune pe coroana dinților; detritus.
 

detartra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. détartrer)

1. a înlătura tartrul format pe un cazan sau pe o canalizare.
2. a înlătura tartrul dinților.
 

detartraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. détartrage)

1. acțiunea de a detartra, de a îndepărta tartrul depus pe ceva; detartrare.
 

detritus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détritus, lat. detritus)

1. material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor sub acțiunea agenților externi.
2. materie organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere.
3. tartru dentar.
 

odontolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. odontolithe)

1. tartru dentar.
2. (geol.) nume dat unor concrețiuni calcaroase de forma unor cupe foarte mici, care apar pe marginea unor draperii carstice.
 

tartric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tartrique)

1. acid ~ = acid organic cristalizat, solubil în apă, din tartrul de vin, folosit în industria alimentară și textilă, în medicină etc.