Dictionar

vagină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. vagina)

1. (biol.) teacă; (spec.) teaca frunzelor gramineelor.
 

invagina

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. invaginer)

1. (despre porțiuni de organe, țesuturi) a se întoarce spre interior prin invaginație.
 

vaginal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vaginal)

1. referitor la vagin sau vagină.
2. tunică ~ă (și s. f.) = membrană serosă care căptușește testiculul și epididimul.
 

vaginalită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. vaginalite)

1. (med.) inflamație a tunicii vaginale a testiculului.
 

vaginant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vaginant)

1. (despre bractee, frunze, pețiol) care formează o teacă în jurul organului axial.
 

vaginat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vaginé, lat. vaginatus)

1. (despre frunze) care este prevăzut cu vagină sau teacă; vaginifer.
 

atretometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. atretometria)

1. malformație caracterizată prin atrezia cavității uterine și vaginale.
 

chilocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chylocèle)

1. acumulare de chil în tunica vaginală.
 

cistoplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cystoplastie)

1. închidere operatorie a unei fistule vezico-vaginale.
 

cistorafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cystorrhaphie)

1. sutură a vezicii urinare în unele cazuri de cistocel vaginal.
 

colpalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. colpalgie)

1. (med.) durere vaginală; colpodinie.
 

colpectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. copectomie)

1. (med.) rezecție parțială sau totală a pereților vaginali; vaginectomie.