chil-Dicti0nar.ro electronic

alchil

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. alkyle)

1. radical organic monovalent, prin îndepărtarea hidroxidului unui alcool.

chil 1

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. chyle, lat. chylus, gr. khylos, suc)

1. lichid din digestia alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi transportat, pe cale limfatică, în tot corpul.

CHIL(O)-, CHILI-, -chilie

Parte de vorbire: afix
Etimologie: (fr. chyl/o/-, chyli-, -chylie, cf. lat. chylus, gr. khylos)

1. „chil, umoare”.

chilă

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. quille)

1. element principal longitudinal al osaturii unei nave, în partea inferioară, baza scheletului acesteia.

chilangiom

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. chylangiome)

1. dilatație varicoasă a vaselor chilifere.

chilectazie

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. chylectasie)

1. (med.) mărire a canalelor din pancreas și intestinul subțire prin care circulă limfa (chilul); dilatația persistentă a vaselor chilifere.

acantoceras

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. acanthocéras)

1. amonit cu cochilia groasă, răsucită dorsal, prevăzută cu spini.

acetabul

Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. acétabule, lat. acetabulum)

1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.
2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.

achilodinie

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. achillodynie)

1. durere datorată inflamației bursei seroase, situată între tendonul lui Achile și calcaneu.

acordaj

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. accordage)

1. acordare a unui instrument muzical.
2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical.

acrobație

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. acrobatie)

1. exercițiu gimnastic echilibristic.
2. arta acrobatului.
3. (pl.) evoluții dificile făcute de un avion.
4. (fig.; pl.) sforțări de a ieși dintr-o încurcătură.

acteonela

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat. actaeonella)

1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentații.