Dictionar

australian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. australien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Australia.
2. adj. care aparține Australiei.
3. limbi ~iene = una dintre cele trei mari familii de limbi din Oceania, alături de austroneziană și papua.
 

australoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. australoïde)

1. s. m. f. (pl.) populație de rasă neagră din Australia și Oceania; (sg.) individ din această populație; australid.
2. adj. referitor la australoizi.
 

austroneziană

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (austr[aliană] + [mela]neziană, cf. fr. austronésienne)

1. (sintagmă) limbă ~ = fiecare din componentele uneia din cele trei familii de limbi vorbite în oceania, alături de cea australiană și papua.
2. (lingvistică) se referă la o familie de limbi vorbite în Madagascar, Asia de Sud-Est, Oceanul Pacific și Taiwan.
 

cacatoes

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. cacatoès)

1. papagal din Asia de Sud-Est și Oceania, purtând o creastă viu colorată; cacadu.
2. (var.) cacatoe.
 

calao

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calao)

1. pasăre din Asia, Africa și Oceania, cu ciocul având un apendice încovoiat; pasăre-rinocer.
 

lori

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lori)

1. mic papagal cu coada lungă, din Oceania.