Dictionar

defectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. défectif, lat. defectivus)

1. (despre verbe, substantive și adjective) care nu este folosit la toate formele flexionare; (despre adverbe) care nu are (unele) grade de comparație (inclusiv pozitivul).
 

nedefinit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. indéfini)

1. indefinit; vag.
2. (gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) nehotărât.
3. (mat.) integrală ~ă = funcție a cărei derivată este funcția dată.
 

-OS, -OASĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -eux, -euse, engl. -ose, cf. lat. osum)

1. formează numeroase adjective de la o bază nominală sau verbală.
2. „oxiacid mai puțin oxigenat; sare metalică (pentru valență foarte mică)”.
 

parisilabic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parisyllabique)

1. (despre substantive, adjective) care păstrează același număr de silabe în cursul declinării.
 

posesiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. possessivus, fr. possessif)

1. (despre pronume, adjective, articole) care indică posesiunea, apartenența.
2. care manifestă, trădează spirit de posesor.