OK
X
ambuscadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. embuscade)
1.
loc
ascuns
de
unde
se
pândește
inamicul
pentru
a-l
surprinde.
2.
acțiune
la
luptă
în
care
inamicul
este
atacat
prin
surprindere.
3.
(fam.)
capcană.
ambusca
Parte de vorbire:
I. tr., refl.; II. refl.
Etimologie: (fr. embusquer)
1.
I.
a
(se)
așeza
în
ambuscadă,
a
se
ascunde
pentru
a
aștepta
inamicul.
2.
II.
(fam.)
a
rămâne
în
spatele
frontului
prin
diverse
aranjamente.
ambuscat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.
Etimologie: (fr. embusqué)
1.
care
este
în
ambuscadă.
2.
(prin
ext.)
care
se
disimulează
sau
este
disimulat.
3.
(militar)
care
se
bucură
de
o
poziție
ușoară,
scutit
de
instrucție,
pe
timp
de
pace,
sau
care
ocupă
o
poziție
ferită
de
pericol
pe
timp
de
război;
(fig.)
învârtit.
gherilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. guérilla, sp. guerrilla)
1.
război
de
răfuială
sau
luptă
de
ambuscadă
dusă
de
partizani
ori
de
trupe
regulate.