OK
X
baliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. baliser)
1.
a
marca
(un
teren),
un
șenal
etc.,
prin
balize.
balizaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. balisage)
1.
balizare.
2.
ansamblu
de
balize
așezate
într-un
anumit
loc.
balizor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. baliseur)
1.
s.
m.
cel
care
se
ocupă
cu
montarea
sau
supravegherea
balizelor.
2.
s.
n.
navă
pentru
instalarea
de
balize.
semnalizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (semnaliza)
1.
acțiunea
de
a
semnaliza.
2.
indicare
a
parcursului
unui
drum
către
o
localitate
prin
plantarea
de
panouri
indicatoare.
3.
plantare
de
balize
în
puncte
geodezice
în
vederea
măsurării
cu
teodolitul.
4.
noțiune
în
neurofiziologie
introdusă
de
Pavlov,
activitatea
emisferelor
cerebrale
prin
care
diferite
însușiri
ale
mediului,
asociindu-se
cu
stimuli
ce
declanșează
anumite
reacții
înnăscute,
pot
deveni
semnale
ale
acestor
stimuli,
declanșând
reacțiile
corespunzătoare.
shoran
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. shoran)
1.
sistem
radiotehnic
de
navigație
constând
în
stabilirea
poziției
unei
(aero)nave
cu
ajutorul
a
două
balize
de
pe
uscat,
interogate
succesiv
de
emițătorul
de
la
bord.