semnaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. signaliser)

1. a transmite semnale la distanță; a înștiința, a comunica prin semnale.

presemnaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (pre- + semnaliza)

1. a semnaliza în prealabil.

semnalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (semnaliza)

1. acțiunea de a semnaliza.
2. indicare a parcursului unui drum către o localitate prin plantarea de panouri indicatoare.
3. plantare de balize în puncte geodezice în vederea măsurării cu teodolitul.
4. noțiune în neurofiziologie introdusă de Pavlov, activitatea emisferelor cerebrale prin care diferite însușiri ale mediului, asociindu-se cu stimuli ce declanșează anumite reacții înnăscute, pot deveni semnale ale acestor stimuli, declanșând reacțiile corespunzătoare.

semnalizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. signalisateur)

1. adj., s. m. f. (cel) care semnalizează.
2. s. n. semafor.
3. indicator luminos al unui autovehicul, care arată direcția și sensul în care se îndreaptă acesta.

telesemnaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. télésignalisation)

1. (despre instalații, agregate etc.) a transmite la distanță anumite informații de control cu ajutorul unui semnal electromagnetic intermediar.

aerofar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophare)

1. dispozitiv optic de semnalizare la mare distanță, servind ca punct de reper pentru avioane în zbor.

autoblocaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autoblocage)

1. dispozitiv de blocare automată a sistemelor de semnalizare, de macazuri etc.

autostop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auto-stop)

1. instalație de semnalizare luminoasă pentru reglementarea circulației pe străzi.
2. instalație servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată când mecanicul uită să ia măsuri de frânare.
3. oprire a unui automobilist de către un pieton care solicită să fie luat în mașină.

bandieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. bandiera)

1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.
2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.
3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.
4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.

bombetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombette)

1. lampă cu glob sferic, pe nave pentru semnalizare.

canton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canton)

1. clădire construită lângă o șosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecție și supraveghere a drumurilor respective; locuința cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreținere și urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigații, baraje etc.
3. sector al unui drum.
4. unitate în administrația pădurilor, în care activează pădurarul; locuința acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele țări (Elveția, Franța).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colț al acestuia.