Dictionar

alfabet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convențională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoștințe (necesare).
 

analogic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analogique, lat. analogicus)

1. care se bazează pe analogie, care provine din analogie.
2. (despre semnale electronice) a cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă de timp.
3. (despre dispozitive electronice etc.) care generează, măsoară, prelucrează și stochează curenți și tensiuni electrice care variază în limite fixate.
 

antifurt

Parte de vorbire:  adj. invar., s.n.  
Etimologie: (it. antifurto)

1. (dispozitiv) care acționează pentru a preveni și împiedica furtul sau care semnalează tentativa de furt.
 

anunciator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annonciateur)

1. aparat care semnalează anumite modificări în timpul funcționării unui sistem tehnic.
 

audiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audition, lat. auditio)

1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simțului auditiv.
2. audiere de muzică cu un public restrâns.
3. în primă ~ = (despre executarea unei compoziții muzicale) pentru prima oară în public.
4. recepționare de semnale audio.
 

autoalarmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-alarme)

1. radioreceptor care înregistrează automat semnalele de pericol.
2. sistem automat de alarmă amplasat pe o navă.