OK
X
conduită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conduite)
1.
fel
de
a
se
purta,
comportare;
manieră;
comportament.
ebruita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. ébruiter)
1.
a
răspândi,
a
divulga
(un
secret,
o
știre).
scurtcircuita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. court-circuiter)
1.
a
(se)
realiza
un
scurtcircuit.
suită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. suite)
1.
grup
de
oameni
care
însoțeste
un
demnitar;
alai,
escortă.
2.
(muz.)
compoziție
instrumentală
din
mai
multe
părți
scrise
în
aceeași
tonalitate,
dar
contrastante
prin
caracter
și
mișcare.
3.
fragmente
selective
dintr-o
lucrare
mai
amplă
(operă,
balet
etc.).
4.
serie,
șir
de
idei,
de
reprezentări
etc.
5.
continuitate,
înlănțuire.
abate (2)
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)
1.
(tr.,
intr.,
refl.)
a
(se)
îndepărta
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
2.
(fig.)
a
(se)
îndepărta
de
la
o
normă
fixată,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
3.
(refl.)
(despre
fenomene
ale
naturii,
calamități,
nenorociri)
a
se
produce
pe
neașteptate
(cu
forță).
4.
(refl.)
a
se
năpusti
(asupra).
5.
(refl.)
a
se
opri
în
treacăt
undeva
sau
la
cineva
(părăsind
drumul
inițial).
6.
(refl.,
intr.)
a-i
veni
ideea,
a-i
trece
prin
minte;
a
i
se
năzări.
7.
(tr.)
a
întrista,
a
deprima,
a
descuraja.
8.
(tr.)
a
doborî,
a
culca
la
pământ.
9.
(refl.)
a
cădea.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abominațiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abomination, lat. abominatio)
1.
groază,
dezgust
pe
care
cineva
îl
simte
pentru
o
persoană
sau
un
lucru;
oroare.
2.
acțiune,
conduită
sau
aspect
abominabil;
mârșăvie,
nelegiuire,
ticăloșie.
3.
(rar)
cultul
idolilor,
păgânism.
acumetrie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acoumétrie)
1.
(med.)
metodă
de
evaluare
a
acuității
auditive
cu
ajutorul
acumetrului,
folosită
pentru
a
diagnostica
și
a
distinge
rapid
tipul
de
surditate
pe
care
îl
are
pacientul,
înainte
de
a
efectua
un
examen
audiometric
mai
aprofundat;
audiometrie.
acumetru
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acoumètre)
1.
(med.)
instrument
pentru
măsurarea
acuității
auditive;
audiometru.
agreement
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. agreement)
1.
înțelegere
între
entități
pentru
a
urma
un
anumit
curs
de
conduită;
acord
încheiat
pentru
soluționarea
unui
litigiu;
acord
oficial.