automobilist, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. automobiliste)

1. cel care practică automobilismul.

autocușetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auto-couchette)

1. inv. tren ~ = tren de noapte care transportă pe automobilist în cușeta vagonului de dormit, iar mașina sa pe un vagon special.

autogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogramme)

1. telegramă pentru automobiliști, afișată la stațiile de benzină.

autostop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auto-stop)

1. instalație de semnalizare luminoasă pentru reglementarea circulației pe străzi.
2. instalație servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată când mecanicul uită să ia măsuri de frânare.
3. oprire a unui automobilist de către un pieton care solicită să fie luat în mașină.

boxă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. box)

1. compartiment în interiorul unei construcții, al unui local, al unei încăperi.
2. parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzații în cursul proceselor.
3. despărțitură într-un grajd.
4. compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcațiilor cu motor.
5. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a mașinilor.
6. ladă care servește la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă.
7. incintă acustică.

dragster

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. dragster)

1. cursă automobilistică în care preocuparea principală este atingerea unei viteze cât mai mari pe o distanță scurtă, cu plecarea de pe loc.
2. mașină în formă ciudată formată dintr-un sașiu de bare din oțel sudate foarte alungit, în partea din față cu două roți subțiri și ușoare, iar în spate având două roți cu anvelope mari și rezistente, folosită în astfel de curse.

gimcana

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. gymkhana, it. gimcana)

1. întrecere automobilistică sau motociclistă care obligă pe participanți să treacă obstacolele improvizate sau probe bizare.