OK
X
clarificat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. clarifica)
1.
devenit
(mai)
ușor
de
înțeles.
2.
(despre
situații)
lămurit.
3.
(înv;
despre
lichide)
curățat.
clarificație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. clarification)
1.
operație
prin
care
se
limpezește
un
lichid.
2.
lămurire
a
unei
situații;
clarificare.
3.
(var.)
clarificațiune,
(înv.)
chiarificațiune.
clarificator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (clarifica + -tor)
1.
adj.
care
clarifică.
2.
s.
n.
substanță
cu
proprietatea
de
a
face
clar
un
lichid
tulbure.
francamente
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. francamente)
1.
într-o
manieră
sinceră,
francă,
loială,
fără
a
ascunde
nimic;
cu
franchețe.
2.
se
folosește
pentru
a
introduce
o
propoziție
cu
valoare
ușor
adversativă
sau
clarificatoare.
clarificație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. clarification)
1.
operație
prin
care
se
limpezește
un
lichid.
2.
lămurire
a
unei
situații;
clarificare.
3.
(var.)
clarificațiune,
(înv.)
chiarificațiune.
clarificabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (clarifica + -bil, cf. fr. clarifiable)
1.
care
poate
fi
clarificat,
lămurit.
2.
(anton.)
neclarificabil.
neclarificabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ne- + clarificabil)
1.
care
nu
poate
să
fie
clarificat.
2.
(anton.)
clarificabil.