adversativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. adversatif, lat. adversativus)
Etimologie: (fr. adversatif, lat. adversativus)
1. care exprimă o opoziție.
2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă.