Dictionar

romanesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. romanesque)

1. cu caracter de roman, propriu romanului.
2. fantezist, imaginar.
3. (fam.) visător.
 

agger

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. agger)

1. (antic.) terasament de pământ, pietre sau arbori care protejează zidul de incintă al castrelor romane.
2. (antic.) termen roman antic folosit pentru terasamentele înălțate și boltite ale drumurilor romane.
 

agonale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. agonalia)

1. întreceri atletice la vechii greci.
2. serbări romane în cinstea zeului Ianus.
 

atrium/atriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. atrium)

1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane.
2. spațiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică.
3. (anat.) auricul.
4. spațiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul.
5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.
 

bazilică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)

1. edificiu public roman de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărțit prin șiruri de coloane, care servea ca loc de judecată, bursă comercială sau loc de adunări.
2. biserică din primele secole ale creștinismului, după planul bazilicilor romane.
3. biserică catolică de mari proporții.
 

bestiar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. bestiarius, fr. bestiaire)

1. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri.
2. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice.
 

calatos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calathos, gr. kalathos)

1. acoperământ de cap, înalt, cilindric, drapat de un văl, caracteristic unor zeițe greco-romane.
2. vas de lut, cupă la vechii greci.