Dictionar

coaliție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coalition)

1. alianță între două sau mai multe state, partide sau clase sociale, în vederea unei acțiuni comune.
 

agresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agression, lat. aggressio)

1. atac brutal neprovocat.
2. folosire a forței armate de către un stat sau o coaliție de state împotriva suveranității, integrității teritoriale și independenței politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acțiune exterioară care primejduiește echilibrul și integritatea unui sistem viu.
 

cartel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. cartel)

1. uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc prețurile și condițiile de vânzare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare și își împart piețele de desfacere.
2. coaliție politică între mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale în vederea unor acțiuni și scopuri comune.
 

centrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centrisme, rus. ţentrizm)

1. curent politic oportunist și conciliatorist în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară marxistă.
2. tip de coaliție politică ce grupează, împotriva partidelor situate la extreme, forțele situate la centru.
 

coaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coaliser)

1. refl. (despre state, partide, clase sociale etc.) a face o coaliție.
 

pluripartism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pluripartisme)

1. sistem politic pluripartit; coaliție guvernamentală formată din mai multe partide; democrație parlamentară; pluripartitism.
 

tripartism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tripartisme)

1. coaliție guvernamentală din trei partide politice.