Dictionar

diplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diplégie)

1. (med.) paralizie bilaterală, în general de origine cerebrală; paralizie a ambelor jumătăți corporale; hemiplegie dublă.
 

emaciație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. émaciation)

1. (med.) pierdere în greutate extremă, rezultată de obicei din malnutriție, cauzată de absența grăsimii corporale și pierderea musculară; emaciere.
 

hamartofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hamartophobia)

1. teamă patologică de defecte corporale.
 

morfogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. morphogramme)

1. grafic reprezentând mărimi ale constituției corporale.
 

orbilianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orbilianisme)

1. folosire a pedepselor corporale în educație.
 

retiradă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. retirade, germ. Retirade)

1. retragere din fața dușmanului.
2. loc amenajat în așa fel încât o ființă umană să se poată elibera de deșeurile corporale, în special prin defecare; closet, latrină.
3. (var.) (înv.) reteradă, (înv.) retirată, (înv. și reg.) rătirată.