Dictionar

hemiplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hémiplégie)

1. (med.) paralizie a unei jumătăți laterale a corpului; paralizie care afectează doar o parte a corpului și se poate manifesta la nivelul diferitelor părți constituente, cum ar fi piciorul, brațul et cetera; hemiplexie.
 

diplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diplégie)

1. (med.) paralizie bilaterală, în general de origine cerebrală; paralizie a ambelor jumătăți corporale; hemiplegie dublă.
 

hemiplegic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hémiplégique)

1. (suferind) de hemiplegie.
 

stereoagnozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stéréoagnosie)

1. pierdere a simțului stereognostic, în cazuri de hemiplegie.
 

triplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. triplégie)

1. (med.) paralizie care afectează trei membre ale corpului (este o hemiplegie asociată cu paralizia unui membru situat pe partea opusă a corpului).