indecență
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. indécence, lat. indecentia)
Etimologie: (fr. indécence, lat. indecentia)
1. caracter a ceea ce este indecent, care încalcă regulile pudorii.
2. caracterul a ceea ce este contrar moralei, bunelor obiceiuri.
3. acțiune, cuvânt, lucru contrar decenței, moralei etc.
4. comportament indecent; purtare necuviincioasă.