Dictionar

concentrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concentration)

1. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută.
 

precipita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. précipiter, lat. praecipitare)

1. tr., refl. (despre o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) a (se) separa, a (se) depune sub formă de precipitat.
2. a (se) grăbi, a (se) zori.
3. refl. a se succeda rapid.
 

separa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. séparer, lat. separare)

1. a (se) despărți; a (se) izola.
2. (despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) a (se) depune sub formă de precipitat.
 

solubilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. solubilité)

1. proprietate a unor substanțe de a fi solubile.
2. cantitate maximă de substanță dizolvată într-o cantitate determinată de solvent.
 

solubiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. solubiliser)

1. a aduce o substanță insolubilă (sau greu solubilă) într-o stare în care poate fi dizolvată într-un solvent.