Dictionar

precipita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. précipiter, lat. praecipitare)

1. tr., refl. (despre o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) a (se) separa, a (se) depune sub formă de precipitat.
2. a (se) grăbi, a (se) zori.
3. refl. a se succeda rapid.
 

precipitabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. précipitable)

1. (despre substanțe) care se poate precipita.
 

precipitabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (precipitabil + -itate)

1. proprietate a unei substanțe de a fi precipitabilă.
 

precipitando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. précipitant)

1. (muz.) grăbind (brusc) mișcarea.
 

precipitant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. précipitant)

1. produs chimic care provoacă precipitarea substanțelor dintr-o soluție.
 

precipitare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (precipita)

1. acțiunea de a (se) precipita.
2. (biol.) tip de reacție antigen-anticorp.
 

precipitat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. précipité, lat. praecipitatum)

1. substanță insolubilă care se separă dintr-o soluție, depunându-se pe fundul vasului, sub acțiunea unui reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluției.
 

brusc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brusque)

1. (și adv.) care se produce pe neașteptate; precipitat, subit.
 

calcar/calcar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calcaire, lat. calcarius)

1. rocă sedimentară de precipitație sau organogenă, din carbonat de calciu; piatră-de-var.
 

carstificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. karstification)

1. dizolvarea rocilor solubile, transportul și depunerea sau precipitarea lor de către ape.
 

cazeificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. caséification)

1. proces de precipitare a cazeinei.
2. (med.) alterație necrotică a unui țesut, urmată de apariția unei substanțe cu aspect cazeos.
 

chionosferă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiono-sphère)

1. strat al atmosferei în care precipitațiile sunt întotdeauna solide (gheață și zăpadă).
 

climadiagramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Klimadiagramm)

1. diagramă a condițiilor medii de temperatură și precipitații dintr-o anumită zonă geografică; climatogramă, climogramă.