sublima
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. sublimer, lat. sublimare)
Etimologie: (fr. sublimer, lat. sublimare)
1. intr. (despre substanțe) a trece din stare solidă direct în stare de vapori.
2. a curăța de orice amestec impur sau străin.
3. (psihan.) a deplasa energia izvorâtă din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale.
4. refl., tr., intr. a (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare.
5. (fig.) a (se) purifica, a se rafina.