OK
X
hormism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. hormisme)
1.
concepție
psihologică
care
atribuie
impulsurilor
instinctuale
un
rol
hotărâtor
în
activitatea
psihică
și
în
comportamentul
oamenilor.
sublima
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. sublimer, lat. sublimare)
1.
intr.
(despre
substanțe)
a
trece
din
stare
solidă
direct
în
stare
de
vapori.
2.
a
curăța
de
orice
amestec
impur
sau
străin.
3.
(psihan.)
a
deplasa
energia
izvorâtă
din
porniri
instinctuale
și
egoiste
spre
atingerea
unor
scopuri
altruiste
și
spirituale.
4.
refl.,
tr.,
intr.
a
(se)
transpune
pe
un
plan
superior,
în
sentimente
superioare.
5.
(fig.)
a
(se)
purifica,
a
se
rafina.
frustrare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (frustra)
1.
acțiunea
de
a
frustra
și
rezultatul
ei;
frustrație.
2.
privare
a
cuiva
de
un
drept,
o
satisfacție
etc.
3.
stare
mentală
de
nemulțumire
caracterizată
printr-un
dezechilibru
între
o
dorință
sau
o
așteptare
și
realizarea
ei
efectivă.
4.
(psihologie)
condiția
subiectului
căruia
i
se
refuză
sau
refuză
satisfacerea
unei
cereri
instinctuale.
5.
(antonim)
satisfacție.