Dictionar

empatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. empathie, engl. empathy)

1. (psih.) identificare, prin trăire, cu alte persoane, cu eroii cărților etc.; interpretare a eului altora după propriul eu.
2. transpunere simpatetică în obiectele exterioare.
 

aloempatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (alo- + empatie)

1. cunoaștere a celorlalți prin propria perspectivă.
 

autoempatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + empatie)

1. autoapreciere a gradului de empatie pe care subiectul o declanșează în colectivitate.
 

antipatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antipathie, lat. antipathia)

1. sentiment irezonabil de aversiune, de repulsie a unei persoane față de o altă persoană sau față de un lucru; resentiment.
2. (înv.) incompatibilitate, opoziție obiectivă între mai multe persoane sau între mai multe lucruri.
3. (var.) (înv.) antepathie.
4. (antonime) simpatie, empatie; afinitate.
 

autoempatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + empatie)

1. autoapreciere a gradului de empatie pe care subiectul o declanșează în colectivitate.