OK
X
falsificație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. falsification)
1.
falsificare;
obiect,
lucru
falsificat.
falsificator, -oare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. falsificateur)
1.
cel
care
comite
un
fals.
defalsifica
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (de- + falsifica)
1.
a
corecta
ceva
falsificat;
a
înlătura
un
fals.
2.
(antonim)
a
falsifica.
falsificație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. falsification)
1.
falsificare;
obiect,
lucru
falsificat.
natur
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. natur)
1.
inv.
care
păstrează
însușirile
naturale,
caracteristicile
primordiale;
natural,
nefalsificat.
plastografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (ngr. plastografia)
1.
falsificare
a
unui
document,
a
semnăturii
de
pe
un
document.
2.
documentul
falsificat.
tripoteur
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. tripoteur)
1.
persoană
care
este
angajată
în
afaceri
mai
mult
sau
mai
puțin
dubioase
sau
necinstite;
speculant,
falsificator.
măslugit, -ă
Parte de vorbire:
adj. (reg.)
Etimologie: (cf. măsluit)
1.
(despre
vin)
alterat
prin
amestecare
sau
prin
adaos
de
apă;
falsificat,
măsluit.